…Şi cum stăteam eu, încovoiată, într-un colţ de cameră, cu amândoi obrajii în cele două mâini, ceva puternic m-a făcut să mă cutremur şi să-mi aduc aminte…cum am putut să uit? Nu-mi vine să cred că aşa ceva aproape s-a întâmplat. Oare a devenit aşa o obişnuinţă?
Casa învăluită în miros de brad, vesele luminiţe la fereastră care încă îşi mai fac jocul, afară câţiva fulgi de nea sunt prinşi în vârtejul dansului iniţiat de câteva firicele de vânt sălbatic, o stea căzătoare, o seară plină de minuni. Se pare că e evident cine încearcă din răsputeri să ne intre în suflet. Doar că am fost atât de prinsă în vâltoarea nesfârşită de culori, cu toţii suntem aşa nişte roboţei uneori încât acţionăm mecanic, ignorând pur şi simplu magia ce ne înconjoară.
Şi uite aşa trecură şi un amurg, şi-o seară, şi-o noapte-ntreagă, şi zilele la vale se dădeau de-a dura, afară fiind furtună. E iar decembrie. Şi acum în aşternutul nopţii, lăsat-ai versul istoria tradiţiilor să povestească, să vă umple casele şi sufletele cu voie bună, împliniri şi cu-un Crăciun miraculos.
La fereastră colindătorii se-ntrec în a ne ferici sufletul cu alese colinde, mezinul familiei e ridicat pe umeri pentru a pune steluţa miraculoasă în vârful bradului; fie că suntem mai mici sau mai mari, cu toţii încercăm să ne strecurăm în bucătărie cu gândul la cozonacul încă aburit pentru a ni-l face prieten, iar bunicii încă îi place să se joace de-a detectivul descoperind cine a dat iama în cozonacii ei. Câte bucurie se citeşte pe chipurile noastre în astfel de momente. Cât de norocoşi suntem..În jurul sobei ne strângem cu toţii, lăsând doar fericirea să plutească în aer. Şi parcă în această perioadă a anului suntem mai deschişi şi către cei mai puţin norocoşi, încercând să dăruim din ce în ce mai mult: fie un zâmbet, fie o îmbrăţişare, fie un bănuţ. Şi toate astea duc la o împlinire continuă, o stare de bine, o atmosfera caldă.
Luminiţe magice, globuri, dăruie, implicare, împlinire. Ia priviţi cum am construit o nouă reţetă pentru atmosfera de Crăciun. Haideţi să ne luăm de mâna, să ne bucurăm de ce am creeat împreună. Ei bine cam asta întregeşte Crăciunul şi eu una aş vrea să se întâmple aşa în fiecare zi. Haideţi să facem din mâine azi, şi din azi Crăciun. Oare care e diferenţa în a fi fericit, împlinit şi darnic doar de Crăciun şi în a a te simţi aşa zi de zi? Destinul ni-l plămădim din alegeri. Căci ce-i o alegere de fapt? Şi cum stăteam eu, încovoiată, într-un colţ de cameră, cu amândoi obrajii în cele două mâini, ceva puternic m-a făcut să mă cutremur şi să-mi aduc aminte. E din nou Crăciun. Şi azi şi mâine şi mereu va fi Crăciun.
Asociația “Societatea Pentru Psihologie” vă urează sărbători fericite alături de cei dragi!
AnaMaria Mihai
